Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Lucrul la distanță
Ce înseamnă munca la distanță și care sunt principiile de organizare a acesteia?
Vladimir LUCA, Chișinău
Potrivit art. 2921 din Codul muncii în redacția Legii nr. 69 din 21 mai 2020, munca la distanță este o formă de organizare a muncii, prin care un salariat îndeplinește funcțiile inerente ocupației, poziției sau profesiei sale în afara locului de muncă organizat de angajator, inclusiv prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor. Această normă legală constituie o inovație în reglementarea raporturilor de muncă. Apariția ei a fost determinată de situația epidemiologică sau, mai bine spus, de răspândirea virusului COVID-19 și, prin urmare, de necesitatea asigurării unei protecții a salariaților împotriva acestui tip de boală.
Prin legea respectivă, Codul muncii este completat cu mai multe prevederi ce reglementează munca la distanță.
Salariații cu munca la distanță beneficiază de toate drepturile și garanțiile prevăzute de lege, de contractul colectiv de muncă, de contractul individual de muncă sau de un alt act la nivel de unitate aplicabil angajaților al căror loc de muncă este organizat de angajator.
În același timp, un contract individual de muncă privind munca la distanță trebuie să fie încheiat și modificat în condițiile prevăzute de Codul muncii, inclusiv prin schimbul de documente electronice, folosind o semnătură electronică.
Contractul individual de muncă privind lucrul la distanță trebuie să conțină, pe lângă condițiile prevăzute la art. 49 din Codul muncii, și dispoziții privind: condiții pentru efectuarea lucrărilor la distanță; programul de lucru, în cadrul căruia angajatorul are dreptul să verifice activitățile salariatului și modalitatea de exercitare a controlului; procedura de înregistrare a orelor lucrate de salariat la distanță și alte dispoziții agreate de părți.
Încetarea contractului individual de muncă pentru lucrul efectuat la distanță se realizează în condițiile generale prevăzute de Codul muncii, inclusiv prin schimbul de documente electronice folosind semnătură electronică.
Abandonarea sindicatului vs. Contractul colectiv de muncă
Cum se procedează în cazul în care salariatul, din anumite motive, a ieșit din sindicat, însă consideră că are dreptul să beneficieze și în continuare de prevederile contractului colectiv de muncă?
Maria ȚAPU, Chișinău
Obținerea calității de membru de sindicat oferă salariatului dreptul la apărarea intereselor sale de către sindicat. Potrivit art. 42 din Constituția țării, orice salariat are dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Or, sindicatul, conform art. 12 din Legea sindicatelor, reprezintă și apără drepturile și interesele membrilor săi. Contractul colectiv de muncă este unul dintre cele mai eficiente mecanisme de protejare a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat.
În cazul în care salariatul a ieșit din sindicat, acesta nu se mai poate bucura de drepturile membrilor de sindicat prevăzute, inclusiv de contractul colectiv de muncă, ce constituie actul juridic care reglementează raporturile de muncă în unitate, încheiat în formă scrisă între salariații membri de sindicat (sindicat) și angajator.
În această ordine de idei, art. 33, alin. (7) din Codul muncii dispune că sub incidența contractului colectiv de muncă încheiat pe unitate în ansamblu cad salariații unității care au împuternicit reprezentanții lor să participe la negocierile colective, să elaboreze și să încheie contractul colectiv de muncă în numele lor.
Or, salariatul care, din anumite motive, a părăsit sindicatul, acesta (salariatul) nu mai are drepturi sau obligații sindicale și, prin urmare, nici sindicatul nu mai este obligat să-i reprezinte interesele în fața autorităților de resort, inclusiv prin contractul colectiv de muncă.
