29 martie 2024
Chisinau
Без рубрики

Furtuna i-a dat jos plăcuţa, iar mama… are frigider şi televizor

Loading
Без рубрики Furtuna i-a dat jos plăcuţa, iar mama… are frigider şi televizor
digor

Foto: vocea.md

În ajunul Zilei Independenţei ne aducem aminte de cei care şi-au sacrificat viaţa în războiul din 1992, de cei care au luptat pentru această independenţă şi a căror inimă a încetat să bată atunci. Au rămas să-i plângă mamele, vădu­vele, copiii şi fraţii, care întâmpină probleme şi neînţelegere din partea sta­tului. Departe de îndemnul de la tv: ”Eu sunt Moldova!”, în realitate puţine sunt exemplele care să ne înveţe că e demn să-ţi rişti viaţa pentru patrie.

 

Fevronia Digor are 79 de ani și locuiește în satul Clișova, ra­ionul Orhei. Are şapte copii și o poveste tristă în spate. Războiul din 1992 a lipsit-o de un fiu de 22 de ani. De atunci, viața sa a luat o altă întorsătură. Nenorocirea a impus-o să facă parte din lista ce­lor care au rude căzute la război. Chiar dacă după drama care a zguduit o Moldovă întreagă s-au promis multe, Fevronia Digor nu a văzut aproape nimic. În fiecare lună, primește un ajutor material de 100 de lei drept compensație pentru că şi-a pierdut un fiu pe câmpul de luptă. Înainte, aceas­tă sumă constituia 17 lei. Pensia doamnei Digor e de 984 de lei.

 

Unii s-au îmbogăţit, alţii cerşesc ajutor material

 

Pentru a putea beneficia de ajutorul material, Fevronia Digor s-a adresat reprezentanţilor pri­măriei din sat. Acolo, i-au spus să îndeplinească o cerere în care să enumere lucrurile materiale pe care le deține în casă, cum ar fi frigider, televizor sau mașină de spălat. ”De două ori am scris cererea și de două ori am primit refuz. Cum se poate așa ceva? Eu mi-am pierdut fiul la război și acum nu pot beneficia de un ajutor material?”, se întreabă Fe­vronia Digor.

Pentru sinceritate ești răsplă­tit, dar nu așa cum ai vrea. ”A fost sora mea la direcție, le-a spus sincer că are frigider, televizor și opt găini și ei au decis că-i foarte bogată mama”, mărturisește Filip, unul dintre fiii Fevroniei Digor.

”Unii s-au ales cu apartamen­te. Mama, în schimb, nu poate primi un ajutor material. Băieții noștri au luptat, iar alții s-au îmbogățit. Toți au furat cât au putut, iar acum o fac pe sfinții. Mama are noroc de băieții care au luptat pe front cu fratele meu şi care pun mână de la mână, mai adună ceva bani și vin la mama”, o spune Ştefan, altul dintre fiii Fevroniei Digor.

 

digor-3

Foto: arhivă personală

 

Am încercat să dăm de prima­rul satului, dar Elena Rotari se află în concediu de odihnă. Ast­fel, cea care ne-a explicat de ce Fevronia Digor nu a primit aju­tor social a fost asistenta socială.

„În cererea pentru acordarea ajutorului social nu este stipulat nimic despre victimele sau fami­liile celor care au murit în răz­boiul din 1992. Cererile model de acordare a ajutorului social sunt emise de minister. Pentru a beneficia de acest ajutor în baza nenorocirii pe care o are, cererea trebuie să conţină această pre­vedere. Fevronia Digor a fost de două ori la noi și în ambele ca­zuri a fost refuzată. Eu o înțeleg, dar nu o pot ajuta cu nimic”, spune asistenta socială din satul Clișova, Maria Gherciu.

 

Programa din calculator decide totul

 

Potrivit directorului Direcției asistență socială și protecția fa­miliei din Orhei, Ion Racu, cere­rile de acordare a ajutorului soci­al se depun în baza Legii 133 cu privire la ajutorul social.

“Noi punem la dispoziție ce­reri model, emise de Ministe­rul Muncii, Protecției Sociale și Familiei. La depunerea cererii, asistentul social bifează ce are bătrâna în casă. De exemplu, are vacă, găini, frigider, televizor și nu contează de unde le are. Toată lumea vine la mine și-mi zice că eu sunt de vină că nu li se acordă ajutor material pentru perioada rece a anului. Eu nu port răs­pundere. Totul este decis de pro­grama electronică MSAS, adică de calculator”, a declarat Ion Racu.

 

g_social

Cine va mai apăra independența și integritatea acestei țări, dacă, doamne ferește, o fi să mai fie vreun conflict?

 

În cazul familiei Digor, venitul calculat din ambele pensii con­stituie 1794, iar conform art.7 al legii, venitul lunar minim garan­tat pentru aceasta familie este de 1741.

Nivelul venitului lunar minim garantat se stabilește anual prin Legea bugetului de stat.

De asemenea, Ion Racu ne-a informat că în ceea ce ține de ajutorul material pentru familiile victimelor războiului de pe Nis­tru din 1992, de acesta pot bene­ficia doar văduvele și invalizii, iar Fevronia Digor nu se încadrează în nicio categorie.

„Toată vina pentru această ha­rababură o poartă guvernanții. Nu poți să decizi în baza unui frigider sau televizor dacă pen­sionarul are nevoie de ajutor. Ei spun una, dar fac altceva, ce con­travine legii. Legea e așa cum e, dar nu avem ce face. Desigur că mi-i jale de acești bătrâni, pentru că au suferit și și-au pierdut co­pii”, adaugă Ion Racu.

 

Plăcuţa în memoria lui Ion Digor, dată jos

 

În 2012, la inițiativa Consi­liului raional Orhei, gimnaziul din satul Clișova a fost numit în cinstea lui Ion Digor, tânărul de 22 de ani, care a murit la datorie în războiul de pe Nistru. Ulterior, plăcuța cu numele victimei a fost scoasă. „Directoarea școlii nici nu a fost la inaugurare. Nouă nu ni-au permis să intrăm în gimna­ziu, doar primarul satului a fost”, spune Galina, sora răposatului.

”Mă doare sufletul că tinerii din sat nu știu cine e Ion Digor. La orașmai au grijă de familiile care au copii căzuţi în război, la sate în schimb se uită de toți”, o spune emoționată Fevronia Di­gor.

 

digor-2

Foto: vocea.md

 

Directoarea gimnaziului, Li­liana Platon, a spus că plăcuța nu a fost scoasă intenționat. La sfârșitul anului 2012, prin decizia Consiliului sătesc, a fost schimba­tă denumirea școlii. Dacă înainte se numea Centrul educațional gimnaziu-grădiniță „Ion Digor” din satul Clișova, acum a rămas doar gimnaziul din satul Clișova, raionul Orhei. „Am primit or­din de la Direcția de învățământ Orhei prin care se redenumește gimnaziul. În denumirea nouă, în decizie, chiar și pe ștampilă, numele lui Ion Digor nu apare. Anul trecut au fost furtuni mari în sat, iar plăcuța veche a fost dis­trusă de vânt”, a declarat Liliana Platon.

 

A cui este independenţa RM?

 

Alexandru Șchendrea este sin­gurul ziarist rănit în timpul ace­lui război. În urma conflictului a scris o carte în memoria celor căzuți. „Nu banii contează pen­tru noi, dar atitudinea. Sunt per­soane care se consideră veterani, dar nu au făcut nimic altceva de­cât să se afle într-o plimbare în zona unde se duceau lupte. Cine poartă vina pentru cei căzuți?”

”Cine va mai apăra independența și integritatea acestei țări, dacă, doamne ferește, o fi să mai fie vreun conflict?”, se întrebă ve­teranii războiului de pe Nistru.

”Cine-și va mai lăsa copiii la război?”, se întreabă Fevronia Digor.

Numărul exact al victimelor Războiului de pe Nistru nu a fost stabilit nici până astăzi. Potrivit unor date estimative, în timpul conflictului au murit aproape 300 de combatanţi moldoveni, 400 de civili din dreapta Nistru­lui şi peste 800 de transnistreni, inclusiv militari.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
slot thailand