În ajunul Zilei Independenţei ne aducem aminte de cei care şi-au sacrificat viaţa în războiul din 1992, de cei care au luptat pentru această independenţă şi a căror inimă a încetat să bată atunci. Au rămas să-i plângă mamele, văduvele, copiii şi fraţii, care întâmpină probleme şi neînţelegere din partea statului. Departe de îndemnul de la tv: ”Eu sunt Moldova!”, în realitate puţine sunt exemplele care să ne înveţe că e demn să-ţi rişti viaţa pentru patrie.
Fevronia Digor are 79 de ani și locuiește în satul Clișova, raionul Orhei. Are şapte copii și o poveste tristă în spate. Războiul din 1992 a lipsit-o de un fiu de 22 de ani. De atunci, viața sa a luat o altă întorsătură. Nenorocirea a impus-o să facă parte din lista celor care au rude căzute la război. Chiar dacă după drama care a zguduit o Moldovă întreagă s-au promis multe, Fevronia Digor nu a văzut aproape nimic. În fiecare lună, primește un ajutor material de 100 de lei drept compensație pentru că şi-a pierdut un fiu pe câmpul de luptă. Înainte, această sumă constituia 17 lei. Pensia doamnei Digor e de 984 de lei.
Unii s-au îmbogăţit, alţii cerşesc ajutor material
Pentru a putea beneficia de ajutorul material, Fevronia Digor s-a adresat reprezentanţilor primăriei din sat. Acolo, i-au spus să îndeplinească o cerere în care să enumere lucrurile materiale pe care le deține în casă, cum ar fi frigider, televizor sau mașină de spălat. ”De două ori am scris cererea și de două ori am primit refuz. Cum se poate așa ceva? Eu mi-am pierdut fiul la război și acum nu pot beneficia de un ajutor material?”, se întreabă Fevronia Digor.
Pentru sinceritate ești răsplătit, dar nu așa cum ai vrea. ”A fost sora mea la direcție, le-a spus sincer că are frigider, televizor și opt găini și ei au decis că-i foarte bogată mama”, mărturisește Filip, unul dintre fiii Fevroniei Digor.
”Unii s-au ales cu apartamente. Mama, în schimb, nu poate primi un ajutor material. Băieții noștri au luptat, iar alții s-au îmbogățit. Toți au furat cât au putut, iar acum o fac pe sfinții. Mama are noroc de băieții care au luptat pe front cu fratele meu şi care pun mână de la mână, mai adună ceva bani și vin la mama”, o spune Ştefan, altul dintre fiii Fevroniei Digor.
Am încercat să dăm de primarul satului, dar Elena Rotari se află în concediu de odihnă. Astfel, cea care ne-a explicat de ce Fevronia Digor nu a primit ajutor social a fost asistenta socială.
„În cererea pentru acordarea ajutorului social nu este stipulat nimic despre victimele sau familiile celor care au murit în războiul din 1992. Cererile model de acordare a ajutorului social sunt emise de minister. Pentru a beneficia de acest ajutor în baza nenorocirii pe care o are, cererea trebuie să conţină această prevedere. Fevronia Digor a fost de două ori la noi și în ambele cazuri a fost refuzată. Eu o înțeleg, dar nu o pot ajuta cu nimic”, spune asistenta socială din satul Clișova, Maria Gherciu.
Programa din calculator decide totul
Potrivit directorului Direcției asistență socială și protecția familiei din Orhei, Ion Racu, cererile de acordare a ajutorului social se depun în baza Legii 133 cu privire la ajutorul social.
“Noi punem la dispoziție cereri model, emise de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei. La depunerea cererii, asistentul social bifează ce are bătrâna în casă. De exemplu, are vacă, găini, frigider, televizor și nu contează de unde le are. Toată lumea vine la mine și-mi zice că eu sunt de vină că nu li se acordă ajutor material pentru perioada rece a anului. Eu nu port răspundere. Totul este decis de programa electronică MSAS, adică de calculator”, a declarat Ion Racu.
Cine va mai apăra independența și integritatea acestei țări, dacă, doamne ferește, o fi să mai fie vreun conflict? |
În cazul familiei Digor, venitul calculat din ambele pensii constituie 1794, iar conform art.7 al legii, venitul lunar minim garantat pentru aceasta familie este de 1741.
Nivelul venitului lunar minim garantat se stabilește anual prin Legea bugetului de stat.
De asemenea, Ion Racu ne-a informat că în ceea ce ține de ajutorul material pentru familiile victimelor războiului de pe Nistru din 1992, de acesta pot beneficia doar văduvele și invalizii, iar Fevronia Digor nu se încadrează în nicio categorie.
„Toată vina pentru această harababură o poartă guvernanții. Nu poți să decizi în baza unui frigider sau televizor dacă pensionarul are nevoie de ajutor. Ei spun una, dar fac altceva, ce contravine legii. Legea e așa cum e, dar nu avem ce face. Desigur că mi-i jale de acești bătrâni, pentru că au suferit și și-au pierdut copii”, adaugă Ion Racu.
Plăcuţa în memoria lui Ion Digor, dată jos
În 2012, la inițiativa Consiliului raional Orhei, gimnaziul din satul Clișova a fost numit în cinstea lui Ion Digor, tânărul de 22 de ani, care a murit la datorie în războiul de pe Nistru. Ulterior, plăcuța cu numele victimei a fost scoasă. „Directoarea școlii nici nu a fost la inaugurare. Nouă nu ni-au permis să intrăm în gimnaziu, doar primarul satului a fost”, spune Galina, sora răposatului.
”Mă doare sufletul că tinerii din sat nu știu cine e Ion Digor. La orașmai au grijă de familiile care au copii căzuţi în război, la sate în schimb se uită de toți”, o spune emoționată Fevronia Digor.
Directoarea gimnaziului, Liliana Platon, a spus că plăcuța nu a fost scoasă intenționat. La sfârșitul anului 2012, prin decizia Consiliului sătesc, a fost schimbată denumirea școlii. Dacă înainte se numea Centrul educațional gimnaziu-grădiniță „Ion Digor” din satul Clișova, acum a rămas doar gimnaziul din satul Clișova, raionul Orhei. „Am primit ordin de la Direcția de învățământ Orhei prin care se redenumește gimnaziul. În denumirea nouă, în decizie, chiar și pe ștampilă, numele lui Ion Digor nu apare. Anul trecut au fost furtuni mari în sat, iar plăcuța veche a fost distrusă de vânt”, a declarat Liliana Platon.
A cui este independenţa RM?
Alexandru Șchendrea este singurul ziarist rănit în timpul acelui război. În urma conflictului a scris o carte în memoria celor căzuți. „Nu banii contează pentru noi, dar atitudinea. Sunt persoane care se consideră veterani, dar nu au făcut nimic altceva decât să se afle într-o plimbare în zona unde se duceau lupte. Cine poartă vina pentru cei căzuți?”
”Cine va mai apăra independența și integritatea acestei țări, dacă, doamne ferește, o fi să mai fie vreun conflict?”, se întrebă veteranii războiului de pe Nistru.
”Cine-și va mai lăsa copiii la război?”, se întreabă Fevronia Digor.
Numărul exact al victimelor Războiului de pe Nistru nu a fost stabilit nici până astăzi. Potrivit unor date estimative, în timpul conflictului au murit aproape 300 de combatanţi moldoveni, 400 de civili din dreapta Nistrului şi peste 800 de transnistreni, inclusiv militari.