Filosoful de la Slobozia Mare sau Odă Cărții prin „Pastile de minte”

filiera sufletului său va­goane de cărți. Pe când era elev la Slobozia Mare, în timp ce cole­gii săi își luau merinde când mer­geau la școală, Mitică lua cărți în traistă… (Dumitru spune undeva că Eminescu a fost bibliotecar în patru rânduri, în timp ce el a fost bibliotecar doar o singură dată – toată viața!). Este un exemplu clasic când, din consumator și propagator de cultură, omul de­vine creator. „Individul uman, ca „element socius”, trebuie să po­sede multiple disponibilități: de creator, consumator, valorizator, mediatizator etc., adică unul ca­pabil să sesizeze ceea ce lipsește, să înțeleagă cum trebuie împlinit ceea ce este lipsă…”.  Acesta este crezul de o viață al lui Dumitru Păsat.

Prin eseurile „Creația: act spe­cific uman”, „Cartea: cel mai pro­ductiv element al cunoașterii”, „Cuvântul: efigia gândului de­semnat”, Dumitru Păsat aduce un elogiu Cărții, Cunoașterii: „Citește! Ne îndeamnă și Mihai Eminescu, numai citind mereu, creierul tău va deveni un labo­rator nesfârșit de idei și de ima­gini”. Cartea este esența cea mai bună și cea mai pură a sufletului omenesc. Destinul multor copii depinde de faptul că este sau nu în casa părintească o bibliotecă a familiei, conchide autorul în context.

În studiile „Ontologia omului românesc în concepția lui Mir­cea Vulcănescu”, „Adevărul lui Karl Marx despre români”, „Gân­direa filosofică: partea intrinsecă a conștiinței naționale”, Dumitru Păsat aduce date noi (cel puțin, pentru mulți dintre cititorii de la noi) despre calvarul, avataru­rile și evoluția neamului, despre conjunctura și adevărul istoric, după care nu prea s-au dat în vânt semenii noștri, de aceea am ajuns unde suntem.

Cele mai multe dintre eseurile incluse în cartea „Pastile de min­te” aduc „sămânță de adevăr” pentru cei care îl caută, idei și cugetări ale marilor gânditori de pe mapamond. Singurul amen­dament pe care l-am sugera (dacă ni s-ar cere) e că cititorul nu prea avizat ar trebui luat mai ușor, în timp ce autorul începe cartea abrupt, cu eseurile filo­sofice „Martin Heidegger despre sensul ființării ființei în timp”,  „Revelația eminesciană a ființei umane”, „Condiția umană în vizi­unea lui Anton Dumitriu”, lucrări mai greu „digerabile” fără o pre­gătire elementară a cititorului. Și tirajul mult prea mic pentru un popor avid de lectură.

În rest, lectori salutem, vorba miticului Mitică.