28 martie 2024
Chisinau
Social

Evoluţiile din domeniul mineritului şi al construcţiilor în general nu pot să genereze nimic promiţător

Loading
Social Evoluţiile din domeniul mineritului şi al construcţiilor în general nu pot să genereze nimic promiţător
Evoluţiile din domeniul mineritului şi al construcţiilor în general nu pot să genereze nimic promiţător

mineri

 

Către ziua lor profesiona­lă, ce va fi marcată în această duminică, ne-am întâlnit cu minerii de la Poşta Veche, din capitală, în timp ce ieşeau din subteran, la încheierea unei zile lungi de muncă. În mod surprinzător, feţele lor acoperite cu praf de calcar redau mai mult un sentiment puternic de bucurie decât de oboseală. Această stare de euforie părea a fi alimentată de contactul cu lumina zi­lei, dar nu şi cu realitatea în care s-a pomenit mineritul din ţara noastră şi care nu le promite un nivel mai înalt de viaţă nici în viitor.  

 

Oleg Gnisiuc este expo­nent al celei de a doua ge­neraţii de mineri, după ce a urmat exemplul tatălui său, care a lucrat toată viaţa la SA „Mina din Chişinău”, de la darea în exploatare, în 1968, şi până anul trecut, când a ieşit la pensie. Oleg spune că munceşte la această mină de 15 ani. Ce-i drept, între timp, a plecat şi a revenit de mai multe ori.

„De fiecare dată când apă­reau probleme legate de re­munerare, îmi găseam altă slujbă, iar când situaţia se re­dresa, reveneam. Din 2004, lucrez aici fără întrerupere. M-am deprins deja cu mun­ca în subteran. La început a fost mai greu. Întotdeauna există şi un pic de teamă că, Doamne fereşte!, trebuie să ai grijă”, povesteşte el.

În opinia sa, principala calitate de care are nevoie un miner este de a fi rezistent sub aspect fizic.

Oleg Gnisiuc remarcă, fără prea mult regret, că mi­neri în ţara noastră nu mai sunt prea mulţi. Chiar şi aşa, spune el, cel puţin, mai are cine să serbeze această zi profesională.

 

Ridică zilnic 10-15 tone cu mâinile

 

Nicolae Marian are 50 de ani şi spune că lucrează la această mină din 1987. A ajuns aici la recomandarea unui verişor de al său, după ce şi-a încheiat serviciul militar. O vre­me a mai muncit şi pe la construcţii, după care a revenit.

„Mai am patru ani până la pensie. Ştiu că voi primi o pensie de aproximativ 2000 de lei. Dacă alţii pot trăi cu atâta, ne vom descurca şi noi. Salariile le primim, dar cu unele întârzieri. În subteran, ridicăm zilnic cu mâinile în total o greutate de 10-15 tone. La 7:30 intrăm în mină, iar după ce suntem aduşi la destinaţie cu maşina pentru lucră­tori, aprindem luminile şi pornim motoare­le. Tăiem piatra conform standardelor care ne sunt cerute. Lucrul are loc în echipe a câte trei mineri. La prânz, avem pauză de o oră, timp în care mâncăm ceea ce aducem cu noi de acasă şi ne odihnim. Pe la 15:00, maşina de serviciu ne transportă deja la suprafaţă. Vara în subteran e răcoare, iar iarna – cald, cu toate că temperatura e mereu aceeaşi”, a subliniat Nicolae Marian.

El afirmă că 

sărbătoarea profesională îi provoacă bucurie. În această zi obişnuieşte să se întâlnească cu membrii familiei şi cu rudele sale, pentru a serba şi a se odihni.

 

Lucrul în mină e foarte greu

 

Din acelaşi an – 1987 – lucrează aici şi Anton Jandîc. Vreo cinci ani, din 2001, el a fost nevoit să plece la lucru în Rusia, pentru că nu îşi putea primi leafa la timp.

„Lucrul în mină e foarte greu. Totul e vechi, tehnica se defectează şi nu avem po­sibilitate nici să cumpărăm piese de schimb sau utilaj nou. De nu ar fi apă în mină, lucrul poate că s-ar schimba, ar fi mai uşor. Livrăm piatră în măsura în care există cumpărători. Producţia de aici este considerată cea mai bună din toată ţara”, susţine Anton Jandîc.

Minerul spune că, până la pensie, nu cre­de că va mai pleca să lucreze în altă parte şi nici nu ştie unde s-ar putea duce. El crede că înainte era mai bine, chiar şi apartamentul în care locuieşte i-a fost acordat de la locul de lucru.

 

Domeniu distinct

 

Întrebat dacă este justificată existenţa unei zile profesionale a minerilor la doar o săptămână de la cea a constructorilor, Sergiu Lungu, directorul SA „Mina din Chişinău”, răspunde afirmativ. În opinia sa, mineritul din ţara noastră, bazat numai pe extragerea materialelor de construcţie, este un dome­niu distinct măcar şi din considerentul că acesta a apărut mult mai înainte decât con­strucţiile. Mai mult, toate materialele care există astăzi în construcţii, şi nu numai, sunt obţinute pe baza activităţii miniere.

Pe de altă parte, în trecut, înainte să apa­ră toată gama actuală de materiale de con­strucţie pentru zidărie, cererea de piatră de calcar era mult mai mare. Nu este exclus ca interesul față de acest produs să crească din nou, deoarece este ecologic şi, mai ales, pen­tru că el corespunde standardelor europene spre care aspiră ţara noastră.

 

Factori de nocivitate

 

Cu părere de rău, sarcinile de muncă din subteran, la o adâncime de până la 110 me­tri, la care lucrează minerii în cazul de faţă, influenţează negativ asupra sănătăţii. Cele mai frecvente maladii de care suferă minerii sunt cele pulmonare şi sunt cauzate de praful de calcar. Cu trecerea timpului, însă, după încheierea activităţii profesionale, acest praf poate fi eliminat în totalitate de organismul uman, susţine Sergiu Lungu.

În consecinţă, minerii sunt asiguraţi cu echipament de protecţie şi trec, periodic, controale medicale. Totodată, vârsta de pensionare a acestei categorii de lucrători este mai mică, iar directorul SA „Mina din Chişinău” este convins că ea trebuie micşo­rată şi mai mult.

La această întreprindere sunt angajaţi în prezent 14 mineri. Unii dintre ei sunt deja la pensie. Vârsta medie a acestor lucrători este de 45 de ani. Cel mai tânăr, de 21 de ani, s-a angajat anul trecut şi lucra împre­ună cu tatăl său, dar ulterior a demisionat. Pe vremuri, la Mina din Chişinău lucrau 120 de mineri.

 

Premii şi menţiuni

 

„Şi în acest an, minerii aşteaptă cadouri şi premii cu ocazia zilei lor profesionale. Noi am hotărât să evidenţiem câteva persoane pentru a le înmâna diplome şi premii. Aces­tea sunt mai mult simbolice, pe motiv că întreprinderea se află într-o situaţie dificilă, dar nu uităm de aceşti oameni, care au un aport mare”, a precizat Sergiu Lungu.

Directorul SA „Mina din Chişinău” a ţinut să le adreseze minerilor şi un şir de urări.

„Vrem să-i felicităm pe minerii de la Chi­şinău şi din toată ţara cu prilejul zilei lor profesionale, pentru că practică această me­serie grea, dar şi interesantă. Le dorim sănă­tate atât lor, cât şi familiilor acestora, care îi aşteaptă în fiecare zi să revină din subteran, şi îi asigurăm că întotdeauna se vor bucura de susţinerea noastră”.

 

Cuvinte de felicitare 

 

Cu un şir de urări a venit şi Victor Tal­maci, preşedintele Federaţiei „Sindicons”.

„Le dorim să se preocupe, în primul rând, de sănătatea lor. Să fie mai prudenţi, dar totodată şi mai insistenţi în a cere de la an­gajator ceea ce li se cuvine pentru o muncă atât de grea. Să se bucure de viaţă şi de fru­mosul din jur, pentru că acolo, în subteran, viaţa este alta. Mă închin în faţa lor pentru că rezistă şi continuă să lucreze în astfel de condiţii.

Le-aş mai dori ca munca lor să fie apreci­ată la justa valoare, să-şi poată vinde marfa şi să ştie să înveţe cât mai mult cum să facă acest lucru, pentru că doar cu eforturile pro­prii pot să se întreţină şi să existe. Sănătate multă şi dorinţe împlinite!”

În opinia preşedintelui Federației „Sindi­cons”, minerii din ţara noastră ar trebui să se bucure de un nivel mai înalt de remunerare, de condiţii mai bune de muncă şi de viaţă. Victor Talmaci afirmă că, pentru aceasta, în cadrul negocierilor colective, minerii ar tre­bui să ceară mai mult şi să nu se mulţumeas­că doar cu ceea ce li se oferă. În caz contrar, ei riscă să se confrunte în curând cu datorii salariale, neajunsuri legate de condiţiile de muncă, de lipsa alimentaţiei etc.

„Felul în care evoluează în prezent lucru­rile în domeniul mineritului, dar şi în ramu­ra construcţiilor în general, nu poate duce la nimic promiţător în viitor”, a conchis Victor Talmaci.

 

 

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
slot thailand