31 octombrie 2020
Chisinau
Dialoguri

Elena MELNIC: ”Copilul m-a adus la grădiniță”

Loading
Dialoguri Elena MELNIC: ”Copilul m-a adus la grădiniță”
Elena MELNIC: ”Copilul m-a adus la grădiniță”
melnic

Foto: arhivă personală

A fost ziaristă, dar nu s-a gândit nici o clipă să abandoneze domeniul atunci când trebuia să-și dea copilul la grădiniță. S-a făcut educatoare și acum nu ar schimba pentru nimic în lume energia acumulată de la cei mici pe fugăreala reportericească. Interviu cu Elena Melnic, educa­toare la grădinița nr. 197 ”Cheița de aur” din capitală.

 

– Elena, aveți în spate o poveste inedită în alegerea profesiei. Cum ați ajuns educatoare?

– Nu a fost alegerea mea. De multe ori se întâmplă că viața face alegerea pentru noi. Copilul m-a adus la grădiniță. Grija a fost atât de mare, încât am hotărât sa-i fiu alături, angajându-mă educatoare.

– Aveți un ideal în acest job im­pus de soartă și născut din mare afecțiune?

– Ideal pentru mine este mama mea, care m-a susținut în tot ce am făcut și ce fac. Și ea a renunțat la multe vise pentru mine. Important e să faci totul din dragos­te și cu împăcare.

– Cum sunt copiii zilelor noastre, care e profilul lor din punct de ve­dere pedagogic?

– Copiii în prezent sunt mult mai deschiși, mai liberi în a-și expune orice opinie, foarte creativi, energici. Din punct de vedere pedagogic, eu cred că numai cu așa copii deștepți și ingenioși vom putea forma o generație fără sentimentul de fri­că și abținere, fără obișnuința de a copia pe altcineva.

– Nu se cere prea mult de la copiii de grădiniță?

– Nu cred. Fiecare instituție își are funcțiile ei. La grădiniță copiii nu sunt conștienți de aspectul cognitiv. Aici copiii vin să se joace și anume prin joc ei obțin cunoștințe și aptitudini. La școală copilul merge să învețe și trebuie să fie conștient de acest fapt.

 

melnic-2

Foto: arhivă personală

 

– Ce tactică vă este mai aproape?

– În exclusivitate tactica încurajării și responsabilizării fiecărui copil. Copiilor le place să joace unele roluri și să fie respon­sabili. Nu-mi place severitatea și poziția de conducător. E bine să fim aproape de copil.

– Care sunt cele mai frecvente erori comise de părinții copiilor încredințați dvs.?

– Cel mai grav e să compari copilul, spunându-i-se că este mai puțin bun, că uite, acela e mai bun, îi reușește mai mul­te și mai bine… Astfel părintele distruge puțin câte puțin personalitatea copilului formând o barieră de neînțelegere și lipsa de încredere. Toți copiii sunt buni și sunt personalități.

– Câte promoții ați reușit să educați? Cum a fost?

– Nu am o vârstă , la care mă pot lauda cu multe promoții, dar când mă despărțeam de copii, aveam permanent niște emoții de împlinire, dar și de tristețe (pentru că viețile, trăirile, bucuriile lor nu vor mai fi și ale mele). Veneau alții și aveam senti­mentul ca nu vor fi așa de buni, dar am norocul ca de fiecare dată să am copii tot mai buni, mai talentați.

– Care este dovada de maximă apreciere pentru ceea ce faceți?

– Dovada sunt cuvintele dulci pe care le aud în fiecare zi de la copii, zâmbetele lor.

– Dar cum arată grădinița viitoru­lui după părerea dvs.?

– Grădinița dotată cu materiale didacti­ce necesare, cu educatori bine instruiți și formați, cu ajutor auxiliar suficient. Vreau ca grădinița de mâine să fie una europea­nă, cu spații reparate și amenajate pentru copii, fără efortul părinților, ci ca dovadă de mulțumire și încurajare a statului pen­tru părinți să mai nască copii minunați pentru țara lor.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
HTML Snippets Powered By : XYZScripts.com