Lipsa de educație este sărăcie, corupție și tot ce e mai rău în viața unei țări. Lucrurile parcă ar fi destul de limpezi și clare și toți, de la vlădică până la opincă, știu să deosebească binele de rău. Numai că ceva se întâmplă în țara noastră, căci, atunci când vine vremea să pună cartea în capul mesei, lucrurile o iau razna și în capul mesei își fac loc, cu ambele coate, interesele personale și de grup, ale clanurilor mafiote. Și astfel, timp de 25 de ani, educația în țara noastră, în loc să se bazeze pe dezvoltarea unei societăţi competitive şi armonioase, unde legile funcţionează şi drepturile stau în capul mesei, a fost și este lăsată în voia sorții, devenind repetentă la toate capitolele.
Sistemul educaţional trebuie să ofere societăţii tineri performanţi
Toate sondajele și analizele demonstrează un lucru foarte trist – sistemul de învățământ din țara noastră are probleme serioase la toate capitolele. Iar singura soluție pentru a-l readuce la viață poate fi realizarea unor reforme serioase care ar instrui tineri stăpâni pe cunoştinţele acumulate, gata oricând să țină piept provocărilor vieţii.
Lucrul acesta îl înţelege şi-l spune toată lumea, îndeosebi părinţii, care doresc cu orice preţ să-şi vadă odraslele în rând cu lumea. Pentru a atinge acest obiectiv, ei fac tot posibilul, iar uneori și imposibilul, ca feciorașii și fiicele lor să studieze în cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din țară, unde se face cu adevărat carte. Intenția poate fi salutată doar în cazul când părinţii nu recurg la acţiuni ilegale, inclusiv de mituire a profesorilor.
Pentru a nu ne ciocni cu asemenea lucruri, nici să ne gândim la ele, e nevoie ca sistemul educaţional să se reformeze astfel ca să ofere societăţii tineri performanţi, apţi să se integreze, să activeze în diferite domenii ca să aducă bucurii atât părinților, cât și un plus de valoare acestei țări.
Repetenți la toate capitolele
Aceste performanțe pot fi atinse doar dacă în sistemul de învățământ vor activa profesori de calitate. Astăzi, însă, putem constata, cu regret, că în sistem e un deficit de cadre de calitate. Una dintre cauze ar fi că, de-a lungul perioadei de tranziție, motivarea profesorilor nu a fost una suficientă. Respectiv, acest lucru a condus la un interes mai scăzut din partea tinerilor cu potențial de a veni în acest sector. Cifrele la acest capitol sunt alarmante. Din 2800 de pedagogi care obţin în fiecare an studii superioare, doar 300 se angajează în sistemul de învăţământ, iar peste un an, dintre aceştia rămân doar aproximativ 80.
Trebuie de menționat că în țară sunt profesori care se bucură de autoritate în rândul elevilor, dar sunt prea puțini pentru un sistem întreg. Un element important al acestei probleme sunt și condițiile de studiere în general, infrastructura școlară, dotarea cu materiale didactice, calculatoare și alte mijloace care ar face învățarea mai interesantă, mai utilă.
Doar investind în educaţie şi realizând exemplar reformele în domeniu, Republica Moldova va progresa. Astăzi, statul alocă în învățământ
7,5% din PIB. Se spune că e unul dintre cel mai mari indici din Europa, unde cifra medie este de 5% din PIB. Spre exemplu, în România se alocă în educație 6% din PIB. Dar putem noi oare compara situația din sistemul nostru de învățământ cu cel din Romania? Și fiindcă a venit vorba de bani, e cazul să reamintim de grantul în valoare de 20 de milioane de euro oferit de Guvernul României, care a fost investit în renovarea și modernizarea a sute de școli și instituții preșcolare.
Va rezista BAC-ul presiunilor din partea politicului?
Dacă astăzi analizăm sistemul de învă-țământ din țară, vedem că acesta a evoluat, nici mai mult nici mai puțin, ca și celelalte domenii, adică a stagnat, cu o mică excepție, la cota zero. Excepția, bineînțeles, a fost BAC-ul, o performanță a fostei conduceri a Ministerului Educației în frunte cu Maia Sandu. Această cucerire însă nu se știe daca va rezista presiunilor din partea politicului, dar, trebuie să recunoaștem, și din partea multor părinți (care au descoperit cu stupoare că odraslele lor stau prost de tot la capitolul „a sta cu burta pe carte”). Aici nu trebuie să uităm și de armata de profesori care au aruncat și mai aruncă cu pietre în BAC. Motivul e simplu de tot. Dascălii noștri au fost lipsiți de venituri substanțiale în urma exigențelor ce au survenit la examenele de bacalaureat. Astăzi, aceste forțe își adună din nou întreaga putere pentru a da lovitura de grație. Ei doresc să șifoneze BAC-ul astfel ca să ajungă de râsul lumii, ca altădată, când 80-90% dintre absolvenții liceelor susțineau examenele fluierând, bineînțeles, mituind examinatorii.
Potrivit lui Oleg Budza, președintele Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova, fără implicarea tuturor factorilor de decizie, problemele din domeniul educațional nu vor dispărea. „Sistemul de pregătire a specialiștilor din țară nu corespunde cerințelor pieței forței de muncă. Reforma pregătirii profesionale, implemen-
tarea principiilor de pregătire continuă profesională pe parcursul întregii vieți, precum și educația vocațională, necesită a fi trecute la Standardele ocupaționale europene. Tinerii noștri așteaptă soluții concrete. Altfel îi vom pierde. Este obligația statului de a promova politici care ar găsi modalități și căi de rezolvare a problemelor tinerelor”, a accentuat Oleg Budza.
Reformele în educație trebuie, în primul rând, să scoată şcoala din capcana subiectivismului şi să pună accentul pe cunoştinţe. În acest sens, este absolut necesară implementarea noului Cod al Educaţiei care, în opinia multor specialiști, răspunde solicitărilor timpului în care trăim și care ne va ajuta să devenim mai competitivi în procesul de integrare europeană. Lucrul acesta, însă, cu regret, nu are șanse să se întâmple în timpul apropiat. După ce a fost dezbătut de societate, adoptat de Parlament, acceptat mai apoi cu mare speranțe de unii și respins cu vehemență de alții (aici mă refer și la profesori), astăzi, practic, nimeni nu mai vorbește de Codul Educației. Interesant, în baza căror documente se va ajusta sistemul educațional la rigorile europene? Sau iar batem pasul pe loc, simulând reformele? Ar fi bine să știm răspunsul la aceste întrebări. Or noi, muritorii de rând, prin cuvântul reformă trebuie să subînțelegem: stai jos și nu vorbi la lecție!..
Conform principiului: din toate câte puţin şi nimic din toate
În cadrul unei întrevederi cu tinerii pedagogi, membri de sindicat din municipiul Chişinău, preşedintele Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei, Dumitru Ivanov, a menţionat că Republica Moldova trebuie să preia exemplul sistemului european de educaţie, pe care îl consideră benefic pentru copii.
„În prezent, circa o treime dintre angajaţii sistemului educaţional sunt pensionari. Directorii de licee şi gimnazii sunt nevoiţi să angajeze pensionari, pentru că tinerii fug de învăţământ. N-o să vină tinerii în sistemul de învăţământ şi nici calitate nu va fi niciodată. În condiţiile actuale, cei care studiază prin universităţi îşi aleg din start să înveţe limbi străine, care îi vor ajuta să plece peste hotare după absolvire. Trebuie să iniţiem reforme serioase. Nimeni nu o să ne primească în Europa cu un asemenea sistem educaţional, care este moştenit din perioada sovietică şi funcţionează după principiul: „Din toate câte puţin şi nimic din toate”, mai ales la nivel de liceu”, a specificat liderul de sindicat, care peste 25 de ani a activat în funcție de director de școală.
Tare n-ași vrea să aibă dreptate Dimitrie Cantemir, care cu mai bine de 300 de ani în urmă scria, în „Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei”: „Moldovenii nu numai că nu iubesc învăţătura, dar aproape toţi o urăsc. Nici măcar numele ştiinţelor şi artelor nu le sunt cunoscute. Ei cred că învăţaţii nu pot fi cu mintea întreagă în aşa măsură încât, atunci când vor să laude ştiinţa cuiva, spun că a ajuns nebun de prea multă învăţătură”. Timpurile s-au schimbat, dar ceva reminiscențe în subconștient din enunțurile cantemirene, pare-se au mai rămas.
