În ultimele luni, mijloacele de informare în masă transmit periodic informații des-pre acțiunile de protest organizate de Federația Sindicală a Educației și Științei.
Majoritatea oamenilor au în-țeles că pedagogii cer salarii mai mari de la guvern, că sindicatele nu vor renunța până nu le vor fi satisfăcute anumite revendicări. Însă puțini încearcă să analizeze cât e de gravă situația în domeniul educației. Ne aflăm în fața unui dezastru în acest domeniu. Din păcate, se va înțelege acest lucru peste câțiva ani, când vom avea contabili cărora în școală matematica le-a predat-o profesorul de muzică, doctori care au studiat anatomia cu ajutorul învățătorului de muncă, arhitecți care au învățat geometria de la profesorul de educație fizică…
Vă descriem situația din raionul Hâncești redată de Ana Cim-poieșu, președinta Consiliului raional Hâncești al FSEȘ: „În sistemul educațional din raionul Hâncești sunt circa 3000 de anga-jați. Aceste patru luni de când au început protestele au ținut în tensiune întreaga societate. De ce s-a ajuns aici?
Doar o treime dintre absolvenți vin să profeseze în școală
Să încercăm să ne dumerim, judecând la rece. Deși este nevoie de 110 tineri specialiști, în anul 2016, la Hâncești au venit doar șase absolvenți ai facultății. Necesarul de cadre a fost acoperit cu pensionari, care sunt circa 30% din numărul total. Numai dintr-o singură instituție, gimnaziul-grădiniță din Cotul Morii, în vara anului 2016, au plecat cinci cadre didactice, din 17. Ca să înțelegeți cât e de acută nevoia de cadre. În municipiul Hâncești, în anul
2017, în toamnă, se deschid opt clase întâi, la care sunt disponibili trei învățători. Dacă, la necesarul de 1865 de cadre didactice din anul de studii 2017-2018, absolvesc universitățile 1000 de studenți, cum rezolvăm problema? Și încă nu se știe câți „vor binevoi” să meargă să lucreze conform repartizării. În școli se angajează, conform statisticii ultimilor ani, doar vreo 300.
Vă imaginați care va fi în continuare deficitul de cadre? O să înceapă un șir de instituții cu mari dificultăți anul școlar, cum ar fi gimnaziul Bozieni, gimnaziul Voinescu, gimnaziul “Mihai Viteazul” și multe altele, care duc lipsa acută de cadre. Într-un șir de instituții, ani la rând, nu a venit un specialist de matematică, de informatică, de fizică, de limbi străine. Este clară situația referitor la cadrele didactice.
Acum, să vorbim de personalul nedidactic. Avem două instituții în orașul Hâncești (Liceul teoretic „Mihai Eminescu” și Gimnaziul „Mihai Viteazul”), în care angajații nu au primit salariul timp de două luni, fiindcă nu aveau contabil. La necesarul de asistente medicale în grădinițe, de 22 de unități aprobate în raionul Hâncești, sunt vacante 20 de posturi. Este vorba de sănătatea copiilor noștri. Și în școli e mare criză de asistente medicale. Ajutorii de educatori se angajează pentru o perioadă foarte scurtă. La volumul mare de lucru, sunt plătiți cu puțin peste 1000 de lei. Bucătarii, de regulă, nu au pregătire specială. Prin sate se caută o femeie mai gospodină ca să facă mâncare copiilor. În satul Drăgușenii Noi, timp de două săptămâni, nu a funcționat grădinița, fiindcă nu aveau bucătar. Deseori, directorii de grădinițe fac mâncare pentru copii. În satul Obileni, s-a deschis o fabrică de încălțăminte cu capital italian. După aceasta, toate școlile și grădinițele din Lunca Prutului au rămas fără personal nedidactic. Cadrele didactice, fiind mai responsabile, așteaptă să se încheie anul școlar. Este vorba chiar de funcționalitatea sistemului. De la noi se cere calitate. Noi nu suntem în stare acum să asigurăm procesul de învățământ.
Protestele sunt necesare, fiindcă ne-a ajuns cuțitul la os
De ce noi cerem salarii. Un tânăr care primește 2955 de lei în școală se va duce sau la fabrica de încălțăminte de la Obileni, ori va merge să lucreze la piață, unde va câștiga mai mult. Noi, angajații din raionul Hâncești suntem convinși de necesitatea protestelor, fiindcă ne-a ajuns cuțitul la os și nu credem că guvernanții vor fi sensibilizați în alt mod”.
Ce ar mai fi de comentat aici? Putem doar să adresăm sacramentala întrebare: „Quo vadis, Republica Moldova?”. Dar cui?
