Pe 3 septembrie, Armata Naţionlă a împlinit 22 de ani. Cu această ocazie au fost organizate un şir de activităţi marcante. Pentru Ion Ojog, locţiitor comandant batalion destinaţie specială, sărbătoarea semnifică mândria faţă de propria ţară. La cei 30 de ani, Ion Ojog, originar din satul Ohrincea, raionul Criuleni, are o carieră în ascensiune. S-a şcolit în România, SUA, iar preferinţa pentru paraşutism a venit din timpul şcolii. La moment, are la activ 96 de salturi, toate soldate cu succes.
De ce ați ales profesia care implică probabil cel mai mare risc?
De la început eram pasionat de militărie, am studiat în România, după care mi-am dorit să devin parașutist militar. După absolvire, am fost distribuit la batalionul cu destinație specială, fiind unica instituție din Armata Națională unde se efectuează salturi. Din august curent, am fost promovat în funcția de locțiitor comandant.
Ce înseamnă să fii militar-parașutist, trebuie să ai un suflu anume?
Bineînţeles. Saltul presupune mult efort fizic. În genere, cartea de vizită a batalionului este instrucția de parașutare, instrucția focului și pregătirea tactică. Nu oricui îi este dat și nu fiecare poate să le efectueze corect și calitativ. Nu oricine poate să doarmă în câmp nopţi în şir. Trebuie să fie un bun executant, să aibă abilități de conducător, să nu fugă de lucru.
De aici vine și întrebarea despre riscurile meseriei…
Instrucția de parașutare și cea a focului presupun un grad de risc foarte ridicat în Armata Națională. În timpul saltului pot apărea incidente, și daca nu se intervine momentan, poate duce la deces. Până la urmă cel mai mare risc este moartea.
Cum a fost primul salt cu parașuta, acolo în aer, nu vă era frică?
Primul salt l-am efectuat în 2005 și până acum țin minte data, 22 iunie, la școala de parașutism din România. Atunci fiecare era stresat, aveam o teamă nebună. Important este să treci peste ea, iar când se deschide parașuta, apare un moment de bucurie de nedescris.
Ce le-ați sugera tinerilor care vor să urmeze o carieră militară?
Daca vrei să te afirmi, trebuie s-o faci într-un batalion de prim plan, notoriu în Armata Națională.
Cum se împacă profesia dvs. cu familia, copiii și viața de zi cu zi?
Noi nu facem nimic deosebit, pur și simplu ne facem meseria, așa cum ai învăța la școală. Cum nu înțeleg eu chirurgii, cum fac ei operații, așa nici pe noi nu ne înțeleg. Fiecare profesie are farmecul ei.
Regretați profesia aleasă. Nu v-ați gândit vreodată că ar fi trebuit s-o apucați pe un alt drum?
Nu regret, m-am gândit mult înainte de a veni la academie.
Există o rețetă a succesului?
Nu cred că există, dacă îți îndeplinești funcțiile și ești un exemplu pentru alții, nu-i nevoie de nici o rețetă.
Ce părere aveți despre doamnele și domnișoarele care aleg să îmbrace uniforma națională?
Nu discriminez, dar din cauza unor condiții, femeile nu pot rezista la un anumit efort. De exemplu nu cred că va rezista cu 25 kg în spate, de la Chișinău până la Bulboaca sau să stea în pădure 2-3 zile, sunt momente de igienă personală, la care femeia e mai sensibilă. Doar din punctul acesta de vedere sunt puțin mai sceptic, în rest, avem multe doamne.
Armata Națională a împlinit 22 de ani. Ce semnifică sărbătoarea pentru dvs. personal?
E un moment când marcăm Ziua noastră, crearea Armatei Naționale, ne punem uniforma festivă și ne bucurăm de profesia noastră.
Sunteți mândru că purtați uniforma militară a RM?
Da, sunt mândru, mă mândresc de uniforma mea, de țara mea pe care o apăr.
V-ați gândit vreodată să plecați din țară?
Știu că pleacă lumea, dar deocamdată nu m-am gândit.
Vă motivează salariul să rămâneți în țară, să vă faceți meseria calitativ?
E greu să trăiești cu 4500 de lei pe lună, sigur că se poate mai bine. Din momentul în care există ispita că la civil poți obține un salariu mai mare, cu un efort mai puțin, aici apar problemele. Această balanță trebuie schimbată.
Care e diferența dintre școala militară din SUA și de la noi?
Noi încercăm să ne apropiem de şcoala din SUA, dar ne limitează banii și resursele materiale. Nu-i armata așa de bogată ca să-și permită atâtea resurse.
Când ați făcut școala în SUA, nu v-a tentat posibilitatea de a rămâne acolo?
După finisarea cursului peste hotare ești obligat conform contractului să lucrezi 5 ani în Armata Națională.Ultimul curs eu l-am făcut în 2012.
În caz de un conflict armat, sunteţi gata să vă faceți datoria?
Pentru asta ne aflăm aici. Nu e bine să căutăm conflicte ca să ne antrenăm, pentru asta sunt exerciții, aplicații, în procesul lor, imităm un câmp de luptă.