A trecut mai bine de un an de când a fost furat miliardul de dolari, care a provocat un „crater” în bugetul ţării, a devalorizat moneda naţională, a adus un val gigantic de scumpiri, a lăsat fără locuri de muncă mii de angajaţi din cele trei bănci comerciale lichidate. Dar poate garanta cineva că asemenea pungăşie de proporţii nu se va repeta în ţara noastră? Nu, câtă vreme Banca Naţională a Moldovei, Guvernul nu au venit cu un pachet de măsuri pe care să-l aprobe Parlamentul ca să prevină, să nu se admită furtul altui miliard.
Mai multă independenţă, responsabilitate pentru BNM
Până şi societatea, organizaţiile non-guvernamentale se arată mai sensibile, mai îngrijorate din perspectiva unor asemenea riscuri catastrofale pentru ţară. Astfel, nu demult, Centrul analitic „Expert–Grup” a venit cu şapte soluţii privind eliminarea unor asemenea pericole şi însănătoşirea sistemului bancar al ţării. În primul rând, se porneşte de la ideea întăririi independenței BNM. În acest context, se propune eliminarea pârghiilor cu ajutorul cărora anumite cercuri de interese politice sau private pot pune presiuni asupra băncii centrale. Dincolo de creşterea eficienței activităților de reglementare, această măsură ar asigură o responsabilizare mai accentuată a băncii centrale.
Se insistă pe fortificarea supravegherii bancare, care ar contribui la diminuarea factorului uman în procesul de monitorizare și reglementare, graţie implementării soluțiilor tehnologiilor informaţionale. Va spori capacitatea Băncii Naţionale a Moldovei în ceea ce priveşte identificarea și contracararea activităților concertate, înăsprirea sancțiunilor penale pentru abuzul de piață și alte încălcări din partea băncilor comerciale, precum și eficientizarea comunicării și a coordonării între instituțiile responsabile în mod direct sau indirect de stabilitatea financiară. Sporirea transparenței acționarilor din sistemul bancar, în opinia experţilor, este necesară pentru instituirea unui mecanism clar de evaluare a „calității” acestora, pentru a împiedica deținerea acțiunilor bancare de către persoane dubioase. În acest sens, se propune implementarea și instituționalizarea standardelor minime de integritate și transparență, facilitarea schimbului de informații cu ţările de reședință ale acționarilor finali ai băncilor.
Se cere îmbunătățirea guvernanței corporative în bănci. În acest scop, sunt necesare
atât măsuri motivaționale, precum elaborarea și promovarea unui cod general de guvernanță corporativă, precum şi elaborarea, publicarea anuală a rapoartelor privind transparența gestionării riscurilor, promovarea unor standarde etice și profesionale pentru funcționarii din cadrul băncilor, recurgerea la măsuri coercitive, cum ar fi înăsprirea sancțiunilor pentru guvernarea defectuoasă.
Culpabilizarea bancherilor şi „de-offshorizarea” sectorului bancar
Desigur, este imposibil să faci ordine la o bancă, să asiguri un grad pertinent de stabilitate fără responsabilizarea managerilor. De aceea, se propune dezvoltarea principiului verificării duble, concomitent cu implementarea mecanismului potrivit căruia acționarii sunt obligați să acopere din sursele proprii pierderile și orice alte consecințe ale managementului defectuos. Din lista de acțiuni mai fac parte și sporirea independenței membrilor consiliilor de administrație care verifică activitatea managerilor bancari și înăsprirea sancțiunilor pentru administrarea necorespunzătoare a băncilor.
Mai simplu spus, este nevoie de a dezvolta un sistem în care greșelile bancherilor să fie plătite de ei înşişi, dar nu de cetățeni, cum s-a întâmplat în cazul celor trei bănci, când au fost luaţi bani din bugetul de stat pentru a lichida consecinţele jafului comis de patron şi de manageri.
Experţii mai revendică şi „de-offshorizarea” sectorului bancar. Prin aceasta se are în vedere interzicerea oricăror interacțiuni între bănci și companiile din ţările care nu respectă standardele de transparență și, în acelaşi timp, armonizarea în totalitate a legislației autohtone cu prevederile UE în domeniul spălării de bani.
În fine, se consideră necesar sporirea capacității băncilor de a absorbi pierderile pe care acestea le produc. Pentru aceasta se cere revizuirea indicatorilor prudențiali conform prevederilor Basel III privind îmbunătăţirea calităţii de gestionare a riscurilor, delimitarea unor cerințe mai stringente pentru băncile mari în raport cu cele mici și majorarea plafonului de garantare a depozitelor bancare.
Multe bănci din Moldova au devenit afaceri de familie
Victor Onici, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor Instituţiilor Bancare şi de Asigurări din Republica Moldova, apreciază aceste măsuri menite să atenueze consecințele crizei și să prevină asemenea jafuri pe viitor drept binevenite, necesare, mai ales din perspectiva protecţiei intereselor şi a drepturilor angajaţilor din sistemul bancar al ţării. Or, după cum explică dumnealui, acţionarii, îndeosebi cei cu pachete mici de acţiuni, deponenţii băncilor comerciale din ţara noastră trebuie să cunoască cine formează „sistemul piramidal” care funcţionează în fiecare instituţie bancară din Moldova, care este numele adevărat al persoanei sau al persoanelor care deţin controlul deplin asupra băncii.
Doar nu este o mare taină că unele bănci din ţara noastră aparţin unor familii, adică soţul, soţia, copiii sau alte rude deţin pachetul majoritar de acţiuni. Pentru că, deşi legea noastră interzice acapararea unei instituţii bancare de către o singură persoană, unii indivizi, prin intermediul unor firme ai căror proprietari sunt înscrişi membrii familiei lor sau alte rude, reuşesc să procure numărul necesar de acţiuni pentru a deveni patronul unei bănci. În consecinţă, acţionarii minoritari, inclusiv unii angajaţi ai băncii, nu se pot implica în mod real în procesul de gestionare a instituţiei bancare. Dar, consideră Victor Onici, este important ca aceştia să cunoască unde şi cu ce scop sunt viraţii banii din instituţia bancară. În genere, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor Instituţiilor Bancare şi de Asigurări din Republica Moldova este de părere că sistemul bancar din țara noastră are nevoie de mai mută transparenţă, astfel încât, accesând site-ul unei bănci, să afli cine este preşedintele băncii, numele acţionarilor şi câte acţiuni deţine fiecare dintre aceştia, cine face parte din consiliul de administraţie şi multe alte date despre conducerea şi activitatea băncii.
Contractul colectiv de muncă, colacul de salvare pentru angajaţii din sistemul bancar
Fiind întrebat ce ar trebui de făcut ca angajaţii unei bănci să nu sufere în cazul în care patronul decide să vândă banca sau se dedă la escrocherii de proporţii, cum s-a întâmplat cu Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank, Victor Onici sugerează că unica soluţie este contractul colectiv de muncă, în care să fie prevăzută, de exemplu, clauza potrivit căreia angajatul băncii să beneficieze de o indemnizaţie bănească solidă pentru fiecare an muncit la respectiva instituţie bancară, în cazul în care aceasta se lichidează. Unde mai pui că în situaţia în care s-a încheiat un contract colectiv de muncă între administraţia băncii şi comitetul sindical, în apărarea angajaţilor se pot implica şi alte instituţii, precum Inspectoratul de Stat al Muncii. Din păcate, patronii băncilor din ţara noastră se opun cu vehemenţă încheierii unor contracte colective de muncă, ceea ce îi face pe angajaţi foarte vulnerabili în cazul lichidării unei instituţii bancare.