Concedierea salariatului. Concediu anual de odihnă. Durata timpului de muncă.

Foto: hrmanageronline.ro

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Concedierea salariatului pentru abatere disciplinară

În caz de încetare a contractului individual de muncă (concedi­ere), ca urmare a încălcării de către salariat a obligaţiilor sale de muncă (art. 86, alin. (1), lit. g)-k), m), o)-r)), potrivit art. 184 din Codul muncii, preavizarea nu este obligatorie.

Concediu anual de odihnă, la mai puţin de şase luni de muncă la unitate

Înainte de expirarea a șase luni de muncă în cadrul unității, concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă: feme­ilor – înainte de concediul de maternitate sau imediat după el și salariaţilor în vârstă de până la 18 ani.

Până la expirarea a șase luni de muncă, concediul anual poate fi acordat salariaților transferați dintr-o unitate în alta, salariaților ale căror soții se află în concediu de maternitate, salariaților în vâr­stă de până la 18 ani, părinților care au doi și mai mulți copii în vârstă de până la 16 ani sau un copil invalid și părinților singuri care au un copil în vârstă de până la 16 ani, salariaților care îmbină munca cu studiile, salariaților care prestează muncă prin cumul și altele, conform legislației în vigoare.

Durata zilnică a timpului de muncă

Potrivit art. 100, alin. (1) din Codul muncii, durata zilnică nor­mală a timpului de muncă constituie opt ore. Conform alin. (5) al aceluiași articol, durata zilnică maximă a timpului de muncă nu poate depăşi 10 ore în limitele duratei normale a timpului de mun­că de 40 de ore pe săptămână.

În același timp, pentru anumite genuri de activitate, unităţi sau profesii poate fi stabilită, prin convenție colectivă, o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.

În cazul în care convenția colectivă nu prevede asemenea clau­ze, angajatorul nu este în drept sau nu are nici un temei de a stabili o durată zilnică a timpului de muncă mai mare de 10 ore.