29 martie 2024
Chisinau
Cititorii ne scriu

Compensarea cu timp liber a muncii suplimentare nu este admisă de lege

Loading
Cititorii ne scriu Compensarea cu timp liber a muncii suplimentare nu este admisă de lege
Compensarea cu timp liber a muncii suplimentare nu este admisă de lege
la-munca

Foto: sanatatea.ro

 

„Pentru angajatorul nostru a devenit mai mult regulă decât excepție atragerea salariaților la muncă peste program sau mai mult de opt ore pe zi, dar uneori și de 12 ore, fără ca să ne plătească suplimentar. La indignările noastre, el ne-a spus să nu așteptăm plată suplimentară pe motiv că țara e săracă și cui nu-i place poate fi liber sau chiar să plece peste hotare la o muncă mai bine plătită. Dorim să aflăm în ce cazuri angajatorul poate impune salariații să lucreze peste program și cum se plătește în asemenea situaţii?

 

Eugen Gârlă, Boris Trocin, Chișinău”

 

Reprezentanţii Departamentului ju­ridic al Confederaţiei Naţionale a Sindi­catelor din Moldova au precizat pentru „Vocea poporului” că, potrivit art. 104 din Codul muncii, munca suplimenta­ră reprezintă munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă, prevăzută la art. 95 alin. (2), la art. 96 alin. (2)-(4), la art. 98 alin. (3) şi la art. 99 alin. (1) din Codul muncii.

Munca suplimentară este permisă numai în cazurile și în condițiile prevă­zute de legislație. Și anume. Atragerea la muncă suplimentară poate fi dispusă de angajator fără acordul salariatului doar pentru efectuarea lucrărilor nece­sare pentru apărarea ţării, pentru preîn­tâmpinarea unei avarii de producţie ori pentru înlăturarea consecinţelor unei avarii de producţie sau a unei calamităţi naturale; pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unor situaţii care ar putea periclita buna funcţionare a servi­ciilor de aprovizionare cu apă şi energie electrică, de canalizare, poştale, de tele­comunicaţii şi informatică, a căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport în comun, a instalaţiilor de distribuire a combustibilului, a unităţilor medico-sa­nitare.

Atragerea la muncă suplimentară de către angajator, însă, cu acordul scris al salariatului, se permite pentru finaliza­rea lucrului început care, din cauza unei reţineri neprevăzute legate de condiţiile tehnice ale procesului de producţie, nu a putut fi dus până la capăt în decursul duratei normale a timpului de muncă, iar întreruperea lui poate provoca dete­riorarea sau distrugerea bunurilor anga­jatorului sau ale proprietarului, a patri­moniului municipal sau de stat; pentru efectuarea lucrărilor temporare de repa­rare şi restabilire a dispozitivelor şi in­stalaţiilor, dacă deficienţele acestora ar putea provoca încetarea lucrului pentru un timp nedeterminat şi pentru mai mul­te persoane; pentru efectuarea lucrărilor impuse de apariţia unor circumstanţe care ar putea provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unităţii, inclusiv a materiei prime, materialelor sau pro­duselor; pentru continuarea muncii în caz de neprezentare a lucrătorului de schimb, dacă munca nu admite întreru­pere. În aceste cazuri, angajatorul este obligat să ia măsuri urgente de înlocuire a salariatului respectiv.

Atragerea la muncă suplimentară în alte cazuri decât cele menționate, potri­vit alin. (4) al art. 104 din Codul muncii se admite cu acordul scris al salariatului şi al reprezentanţilor salariaţilor.

Este important de menționat că, la solicitarea angajatorului, salariaţii pot presta munca în afara orelor de program în limita a 120 de ore într-un an calen­daristic și, doar în cazuri excepţionale, această limită, cu acordul reprezentan­ţilor salariaţilor, poate fi extinsă până la 240 de ore.

Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului (dispozi­ţiei, deciziei, hotărârii) motivat al an­gajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariaţilor respectivi sub semnătură. În cazul în care solicită prestarea muncii suplimentare, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiţii normale de muncă, inclusiv cele privind protec­ţia şi igiena muncii.

Cât privește retribuirea muncii su­plimentare, conform art. 157 din Codul muncii, în cazul retribuirii muncii pe unitate de timp, munca suplimentară, pentru primele două ore, se retribuie în mărime de cel puţin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp, iar pentru orele următoare – cel puţin în mărime dublă. În cazul retribuirii muncii în acord cu aplicarea sistemului tarifar de salarizare, pentru munca su­plimentară se plăteşte un adaos de cel puţin 50 la sută din salariul tarifar al sa­lariatului de categoria respectivă, remu­nerat pe unitate de timp pentru primele două ore, şi în mărime de cel puţin 100 la sută din acest salariu tarifar – pentru orele următoare, iar cu aplicarea siste­melor netarifare de salarizare – de 50 la sută pentru primele două ore şi, respec­tiv, 100 la sută din cuantumul minim garantat al salariului pe unitate de timp în sectorul real – pentru orele următoa­re. Compensarea muncii suplimentare cu timp liber nu se admite, au mai ac­centuat reprezentanţii Departamentu­lui juridic al CNSM.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
slot thailand