Principalele ramuri industriale moldoveneşti ar putea să se dezvolte după un nou model, unul care presupune aglomerările economice de tip cluster. Deşi se vorbeşte de vreo trei ani despre oportunitatea şi avantajele economice ale clusterului, abia acum câteva zile a fost aprobat un proiect de lege menit să susţină dezvoltarea acestora. Potrivit documentului, domeniile prioritare ar fi industria alimentară, chimică, textilă, uşoară şi cea producătoare de tehnică şi maşini.
Clusterul (din engl. ciorchine) reprezintă o concentrare geografică de companii interconectate, furnizori specializaţi, prestatori de servicii, firme din industriile conexe şi instituţii asociate dintr-un anumit domeniu de activitate, care colaborează sub o strategie comună de dezvoltare, dar care rămân în competiţie şi aduc un aport semnificativ în dezvoltarea locală şi regională. De multe ori, clusterele se extind în aval către diverse canale de distribuţie şi clienţi sau lateral către producători de produse complementare şi către industrii înrudite prin calificări sau tehnologii comune.
Potenţialul de dezvoltare a unor clustere în RM
În Moldova sistemul de asociere în clusteri abia urmează a fi implementat. Specialiştii europeni însă spun că ar fi bine să se înceapă cu un proces comprehensiv, adică bazat pe studii concrete privind situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii din ţară. Ei nu exclud că în R. Moldova există un astfel de concept organizatoric, dar poate sub altă formă, mai ales că 80% din economia moldovenească se bazează pe activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri). De asemenea, cooperarea dintre UE şi RM ar putea facilita implementarea acestui instrument şi la noi, iar semnarea Acordului de asociere va scurta şi mai mult calea.
„Documentul de concept pentru dezvoltarea clusterelor trebuie să fie un fundament de dezvoltare a economiei naţionale. Statul nu poate crea clustere, însă poate şi trebuie să susţină dezvoltarea lor, fiindcă, în acest mod, se va produce o modificare calitativă a economiei pe anumite domenii şi va implica mai multe raioane ale ţării”, a argumentat Octavian Calmâc, viceministrul Economiei.
Chiar dacă piaţa din RM are dimensiuni reduse, economiştii consideră că formarea clusterilor economice este posibilă şi, mai ales, necesară pentru consolidarea întreprinderilor mici şi mijlocii. În plus, Moldova este amplasată la intersecţia principalelor artere de transport care leagă cele mai mari pieţe, fapt ce poate deveni atrăgător, în primul rând pentru investitorii din UE, Ucraina şi CSI şi reprezintă un mare avantaj pentru agenţii economici ai ţării din perspectiva implicării acestora în clusterele industriale internaţionale.
Întreprinderile asociate în clustere au dreptul să coopereze în orice domenii de activitate reciproc avantajoasă, în cadrul cărora, prin politicile economice respective stimulează promovarea mărfurilor pe pieţele externe, implică transferul tehnologic şi inovaţiile, inclusiv a tehnologiilor şi echipamentelor avansate.
„Dacă vrem să avem o dezvoltare economică reuşită, trebuie să înţelegem şi să acceptăm un şir de modernizări consecutive. O cale bună pentru Republica Moldova ar fi să-şi amelioreze activitatea inovatoare, iar în paralel să-şi reducă dependenţa faţă de preţurile factorilor de producţie. Chiar dacă mulţi antreprenori consideră că factorii de producere pot fi modernizaţi, acest proces este unul de lungă durată şi, pe alocuri, costisitor. În acest caz, prin implementarea inovaţiilor s-ar câştiga mai mult”, consideră Ion Tornea, expert independent.
În viziunea sa, clusterele pot contribui la creşterea nu numai a competitivităţii economiei locale, dar şi a venitului acesteia, pentru că pot oferi locuri de muncă calitative, iar statul poate utiliza proiectele de finanţare mult mai eficient prin susţinerea înfiinţării afacerilor.
Miza pentru orice economie este clusterul transfrontalier, deoarece deschide accesul către noi pieţe de desfacere |
„Acum avem cel mai mult nevoie să industrializăm RM, deoarece am rămas la nivelul de dezvoltare al anului 95. În acest an, se simte o înviorare uşoară a industriei autohtone, dar e o creştere robustă şi nu poate fi luată ca un semn optimist. Se doreşte ca industrializarea să capete o formă obligatorie. Acest lucru însă va fi posibil doar dacă va fi un climat de afaceri favorabil, pieţe de desfacere, retehnologizarea producţiei şi atragerea investiţiilor, a declarat Ion Lupan, şef Direcţia generală politici industriale şi de competitivitate, Ministerul Economiei.
Nu este exclus ca clusterele să se formeze mai întâi prin intermediul parcurilor industriale şi a zonelor economice libere (ZEL), dacă se ia în calcul că acestea deja cuprind în jur de 150 companii-rezidente.
Actualmente, ZEL-urile acoperă doar 4% din volumul producţiei industriale, dar se aşteaptă o creştere până la 20-25% în următorii ani.
Experienţa acumulată demonstrează că clusterizarea este un proces lung şi destul de anevoios, iar despre eficienţă se poate vorbi abia peste şase-şapte ani. Se impune neapărat şi o politică guvernamentală, dar nu se recomandă o finanţare totală din partea statului. „Finanţarea privată trebuie să fie, totuşi, elementul preponderent pentru un sistem de clustere viabil şi competitiv pe pieţele externe, cât şi pentru dezvoltarea unei cooperări accentuate între actorii sferei economice şi alte instituţii. Crearea unor clustere transfrontaliere în Moldova ar putea fi un instrument prin intermediul căruia se va consolida întregul sistem al IMM-urilor şi se va îmbunătăţi rata locurilor de muncă”, a mai spus Lupan.
Preşedintele Asociaţiei Economiştilor din Moldova, Grigore Belostecinic, susţine că, în mare parte, în statele cu economii dezvoltate, clusterele apar spontan. De regulă, apare o întreprindere mare cu o infrastructură fizică foarte dezvoltată, iar în jurul ei se reunesc întreprinderi mai mici care într-un fel sau altul sunt implicate în procesul de producere pentru prima întreprindere. „Ce ar putea să stimuleze clusterele în Republica Moldova? Susţinerea acestora prin dezvoltarea infrastructurii fizice. Consider că în sectorul real al economiei, clusterele vor apărea inevitabil atunci când se va simţi o creştere constantă, mai ales în industrie,or întreprinderile mari vor să se debaraseze de unele activităţi mici care sunt pentru ele mai puţin rentabile, dar sunt potrivite pentru întreprinderile mari cu care pot intra în relaţii contractuale. Anume din acest considerent, întreprinderile mari sunt interesate de clusterizare”, a mai adăugat Belostecinic.
Exemplul altora
Experienţa statelor Uniunii Europene a demonstrat că procesele de clustering servesc drept fundament pentru creşterea capacităţii economice, creşterea competitivităţii unei anumite ramuri şi a economiei în ansamblu, crearea noilor întreprinderi şi locuri de muncă, elaborarea programelor de dezvoltare regională, colaborare mai amplă şi productivă între reprezentanţii sectorului antreprenorial şi de stat, mediile educaţionale, ONG-uri etc. Deoarece 99% dintre întreprinderile Uniunii Europene (UE) reprezintă sectorul IMM-urilor, mai multe ţări au decis să utilizeze sistemul de clustering ca un instrument important de cooperare, dar şi ca un mijloc de a supravieţui crizei economice. Germania şi Ţările Scandinave reprezintă un model eficient al clusterelor transfrontaliere, în timp ce Marea Britanie şi Franţa sunt mai rezervate. Importanţa clusterelor în economia UE este afirmată şi prin înfiinţarea European Cluster Observatory care a identificat aproximativ două mii de clustere sau aglomerări regionale unde lucrează în jur de 38% din forţa de muncă a uniunii.