Foto: dw.com
Chiar dacă scandalurile nu sunt la fel de frecvente ca în atletism sau în ciclism, tenisul a fost atins şi el totuşi de cazuri de dopaj. Înainte de Maria Şarapova, cazul lui Mariano Puerta a fost cel mai cunoscut.
Finalist surpriză la Roland Garros în 2005, argentinianul Mariano Puerta a fost depistat pozitiv la un anabolizant, după meciul pierdut în faţa lui Rafael Nadal. În condiţiile în care sud-americanul era la a doua infracţiune, sancţiunea a fost una foarte mare – opt ani de suspendare. Ulterior, aceasta a fost redusă la doi ani, greşelile sale fiind puse pe seama neglijenţei.
Alte două cazuri importante de dopaj din tenis datează din 2013. Croatul Marin Cilic, atunci pe locul 24 mondial, a fost suspendat nouă luni pentru că a utilizat stimulenţi fără să vrea. El a consumat, de fapt, tablete de glucoză al căror conţinut nu-l cunoştea cu exactitate.
El şi-a recunoscut vina şi şi-a bazat apărarea pe absenţa intenţiei de a se dopa, o atitudine care pare asemănătoare cu cea a Mariei Şarapova din primele sale declaraţii. TAS, care decide în ultimă instanţă, i-a redus pedeapsa la patru luni. Anul următor, el a câştigat singurul său turneu de Grand Slam, la US Open.
Sârbul Viktor Troicki, câştigător al Cupei Davis în 2010, a primit la rândul său o suspendare de 18 luni pentru că a refuzat să se supună unei prelevări sanguine la turneul de la Monte Carlo, beneficiind şi el de o reducere a pedepsei la un an, TAS considerând că greşeala sa nu a fost semnificativă.
Nu sunt vizaţi însă doar bărbaţii. Există şi cazul bulgăroaicei Sesil Karatanceva, suspendată pentru utilizare de steroizi în 2006, când nu avea decât 16 ani, sau cel al jucătoarei iberice Nuria Llagostera, din 2013.
Tenisul a fost acuzat multă vreme pentru raritatea controalelor antidoping. Alţi jucători au fost descoperiţi că au prizat cocaină, produs considerat recreativ, aşa cum s-a întâmplat cu suedezul Wilander, în 1996. Acelaşi lucru i s-a întâmplat mai târziu şi elveţiencei Martina Hingis, în 2007.
De 12 ani, tenisul s-a aliniat standardelor mondiale, aderând la codul Agenţiei Mondiale Antidoping în 2004, apoi adoptând paşaportul biologic în 2013.
