Aproape jumătate, mai exact 44% din populaţia țării nu are acces la apa potabilă de calitate şi doar 24 la sută din cetăţeni au acces la canalizare. Circa 11% din probele efectuate în localităţile urbane şi puţin peste 14% în cele rurale nu corespund normelor indicilor microbiologici. Iar 55 la sută din probele luate în instituţiile şcolare şi preşcolare din ţară depăşesc limitele admisibile de concentraţie după parametrii chimico-sanitari.
Aceste date sunt incluse în Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie a RM pentru anii 2014-2028, adoptată de Guvern pe 20 martie 2014. Sindicatele, în special SINDINDCOMSERVICE, au participat activ la elaborarea acesteia, precum şi la elaborarea Legii privind serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare, adoptată de Parlament pe 13 decembrie 2013 şi publicată în Monitorul Oficial pe 14 martie a.c. Potrivit preşedintei Comitetului Republican al Sindicatului Lucrătorilor din Sfera Deservirii Sociale și Producerii de Mărfuri SINDINDCOMSERVICE, Ana Selina, sindicatele sunt preocupate de soarta actelor normative şi gradul de respectare a lor în practică, dat fiind faptul că programele adoptate anterior au fost realizate doar parţial, chiar dacă de ele depinde sănătatea şi nivelul de trai ale populaţiei.
Pentru a prezenta tabloul real privind situaţia accesului cetăţenilor noştri la apa potabilă curată şi asigurării cu instalaţiile de epurare, vom menţiona câţiva factori care, de altfel, sunt incluşi şi în strategia respectivă.
Situaţia la capitolul calitatea apei furnizate consumatorilor din Moldova nu este cea mai bună, ba chiar destul de gravă. Potrivit situaţiei de la finele anului 2012, la serviciile asigurării centralizate cu apă, pornind de la strategia respectivă, aveau acces doar 38,7 la sută din populaţia ţării, 76,7 la sută în mediul urban şi 36,2% în cel rural.
În Moldova, accesul sigur la apă este de peste trei ori mai jos decât norma admisibilă |
În prezent, unui locuitor îi revine circa 500 de metri cubi de apă anual, lucru care plasează Moldova în categoria ţărilor „cu un nivel insuficient de apă”. Dacă e să comparăm indicii respectivi cu situaţia pe plan mondial, vedem că în Moldova ei sunt extrem de reduşi. Pentru o dezvoltare normală a societăţii şi sănătăţii oamenilor, sunt necesari 1700 de metri cubi de apă pentru o persoană pe an.
Dincolo de faptul că situaţia din Moldova lasă mult de dorit, prognozele pentru ţara noastră sunt şi mai triste. Către anul 2020, resursele acvatice de suprafaţă, potrivit specialiştilor, se vor reduce cu 16-20%. Cu alte cuvinte, intensitatea utilizării apelor va atinge cote maxime, fapt care va pune în pericol securitatea asigurării cu apă a tuturor beneficiarilor.
Din cauza inaccesibilităţii la apeduct, oamenii iau apa din sursele subterane. Mai mult, marea parte a apelor freatice folosite pentru băut nu sunt bune din cauza impurităţilor naturale şi artificiale. Alimentarea insuficientă cu apă potabilă de calitate influenţează negativ ecologia, fertilitatea şi, drept urmare, calitatea producţiei crescute în câmpurile noastre.
Iată rezultatul situaţiei nefavorabile la capitolul alimentarea cu apă. Potrivit specialiştilor, calitatea joasă a apelor potabile este cauza a circa 15-20 la sută din îmbolnăvirile cu diaree acută, 22-25 la sută a maladiilor gastrointestinale şi a 100% de cazuri de îmbolnăvire cu fluoroză (afecţiunea smalțului dentar).
Şi mai prost stau lucrurile cu instalaţiile de epurare. Acces la canalizare au doar 50,1% dintre locuitorii oraşelor şi 1 la sută din localităţile rurale. În 2012, din numărul total de 742 de de apeducte, doar 185 aveau şi sisteme de canalizare, și numai 110 din ele fiind funcţionale. Cele existente sunt învechite din punct de vedere tehnic, iată de ce din an în an sporește numărul de accidente. Pe parcursul lui 2012, au fost înregistrate 26.400 de accidente, adică mai multe cu 3800 decât în anul 2011.
În plus, se reduce permanent numărul persoanelor care deservesc sistemul de aprovizionare cu apă potabilă și canalizare. Dacă, acum 15 ani, în domeniu erau 42 de mii de angajați, în prezent au rămas doar 9000. Or, indiferent de volumul de apă consumat de cetățenii noștri, rețelele rămân aceleași, ba chiar se extind, pe când numărul persoanelor care le deservesc este redus nemotivat.
Inițiativa sindicatelor
La inițiativa Sindicatului SINDINDCOMSERVICE a fost elaborat un program specializat complex „Servicii publice accesibile și de calitate”. Acesta a fost aprobat și în cadrul ședinței Consiliului General al confederaţiei. Obiectivul programului este dialogul social cu toate autoritățile de stat pentru a asigura un nivel al serviciilor de aprovizionare cu apă potabilă și epurare a apelor care să permită reducerea sărăciei în țara noastră, să asigure sănătatea populației.
Cei din sindicate consideră că actele legislative aprobate de curând sunt foarte importante pentru soluționarea problemei existente, iar publicarea acestora ne permite să sperăm că situația se va ameliora. Însă pentru a soluționa o problemă nu este suficient doar să fie abordată. Este foarte important cum vor fi implementate aceste norme de bază.
Eforturi pentru a asigura reflectarea problemelor stringente în aceste acte normative au făcut anume sindicatele. Bunăoară, grație inițiativei sindicatelor, în strategie s-a regăsit propunerea privind comasarea întreprinderilor de aprovizionare cu apă și canalizare. Este vorba despre comasarea câtorva întreprinderi de profil pentru o dezvoltare mai rațională a structurii de aprovizionare cu apă. De exemplu, întreprinderea «Apă-canal Bălți» urmează a fi comasată cu alte organizații similare din localitățile învecinate, or întreprinderile mai mari au garnitura de specialiști de care nu dispune un agent economic mai mic, dintr-o localitate rurală. În așa fel, mijloacele destinate pentru dezvoltarea ramurii ar putea fi utilizate mult mai rațional.
Prin implicarea sindicatelor în elaborarea Legii privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, în redacția finală, au fost incluse niște prevederi importante. Acum nu orice agent economic va putea să presteze servicii de aprovizionare cu apă.
De acest drept va beneficia doar entitatea care va obține licența oficială acordată de ANRE. Apropo de tarife. În prezent, acestea sunt aprobate de consiliile locale. Însă mulți dintre aleșii locali nu acceptă plăți mai mari, chiar dacă majorarea are și un temei economic, mai ales acum, în ajun de alegeri. Și pentru a evita politizarea tarifelor, în lege a fost introdusă o prevedere nouă. Astfel, dacă din calculele prezentate reiese că majorarea tarifului este fondată, iar consiliul local nu aprobă noul tarif, în acest caz, întreprinderea se poate adresa cu o solicitare direct la ANRE.
Reglementare de stat
În opinia Anei Selina, privatizarea întreprinderilor de aprovizionare cu apă potabilă și a stațiilor de epurare va afecta situația din domeniu care deja este destul de complicată. Peste tot în lume sunt abandonate aceste practici, care s-au dovedit ineficiente. Potrivit interlocutoarei, de gestionarea domeniului ce ține de aprovizionarea cu apă potabilă ar urma să se ocupe o autoritate centrală națională unică, așa cum era odinioară, când exista Ministerul Gospodăriei Locativ Comunale. În prezent, avem Ministerul Mediului, căruia se subordonează «Apele Moldovei», este Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, care are afinități cu proiectarea și utilizarea granturilor și a creditelor oferite pentru implementarea proiectelor de aprovizionare cu apă potabilă și canalizare. Însă lipsesc acțiunile coordonate între aceste două autorități, nu există un centru unic de reglementare, nu este asigurată prin intermediul unor programe utilizarea rațională a investițiilor orientate spre dezvoltarea acestui serviciu vital.
„Pentru că apa este un drept al persoanei, un serviciu social foarte important cu impact asupra reducerii sărăciei, dezvoltării societății, urmează să facem tot posibilul ca aceasta să rămână în gestiunea statului. Este posibilă și implicarea capitalului privat, însă politica unei întreprinderi de aprovizionare cu apă potabilă și canalizare urmează a fi stabilită și promovată de către autoritățile statului”, consideră Ana Selina.