În curând s-ar putea întâmpla ca Republica Moldova să devină ţara bătrânilor, a copiilor și a invalizilor, o ţară în care păturile sociale rămase acasă nu sunt capabile să muncească pentru a se întreţine.
De Ziua Internaţională a Invalizilor, marcată anual pe data de 3 decembrie, autoritățile statului, partenerii de dezvoltare, au consemnat această zi printr-o serie de evenimente menite să contribuie la promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și incluziunea lor socială.
Guvernanții mai des oferă scuze decât soluții practice, susţine Igor Mereacre, directorul executiv al Asociației „Motivația”.
„Reminiscențele sistemului vechi, sovietic au creat dependența persoanelor cu dizabilități și a familiilor acestora de prestațiile sociale, de ajutor din partea statului, dar nu au creat condiții pentru ca persoanele să devină mai active în societate. Autoritățile trebuie să vadă și în persoanele cu dizabilități potențiali lucrători și, respectiv contribuabili la bugetul statului, nu doar o pătură vulnerabilă a societății”, a spus Mereacre.
Totuși, toate aceste eforturi par a fi departe de a satisface așteptările comunității. Statisticile oficiale arată că în Republica Moldova trăiesc aproape 184.000 de persoane cu nevoi speciale, 13.000 dintre care sunt copii. Chiar dacă eforturile Guvernului de a face reforme pentru a le asigura drepturile sunt recunoscute, mai există multe probleme, se spune în rapoartele ONG-urilor care apără interesele acestor oameni. Din cele peste 180 de mii de persoane cu dizabilități doar 10% au acces la piața muncii.
În domeniul sănătății, 2% dintre angajați sunt persoane cu dizabilități, ne spune Igor Zubcu, vicepreședinte al Federației Sindicale „Sănătatea”.
„Există însă și un stereotip al persoanelor cu handicap, care consideră că dacă vor face public că au dizabilitate, asta în cazul în care aceasta nu se vede cu ochiul liber, vor fi disponibilizați. Respectiv, aceștia nu beneficiază de anumite garanții suplimentare, prin care și-ar putea proteja mai mult sănătatea. Este vorba de înlesnirea ce ține de durata timpului de muncă, ce este mai mică pentru astfel de persoane etc. Unul dintre cazurile frecvente în care angajatorii încearcă să întrerupă raportul de muncă cu persoanele cu dizabilități este atunci când fac trimitere la certificatul de încadrare în dizabilitatea respectivă, sub pretextul că acesta i-ar interzice persoanei respective să muncească. Însă, de câte ori am fost sesizați în astfel de cazuri, am intervenit și persoanelor cu dizabilități le-a fost asigurat dreptul la încadrare în câmpul muncii. Avem și controale, întocmim și rapoarte în acest sens”, a spus Igor Zubcu.
