Accident regretabil, soldat cu invalidizarea unui minor

 

 

A devenit invalid de gradul întâi pe toată viaţa la vârsta de numai 17 ani. Este vorba despre Vladimir Guzun din satul Măgdăceşti, raionul Criuleni, care afirmă că, în anul 2010, a suferit un accident de muncă, în urma căruia şi-a pierdut mâna dreaptă. La îndemnul unor persoane, Vladimir a declarat iniţial că nenorocirea s-ar fi produs acasă, iar acum ar vrea să fie recunoscut drept victimă a unui accident de muncă.

 

Vladimir Guzun povesteşte că, după ce s-a confruntat cu unele probleme la şcoală, a mers să lucreze la firma de creştere a ciupercilor „Cricova-Belin­go”. La aceeaşi unitate era angajat ca mecanizator şi tatăl său, Valentin Gu­zun, care l-a rugat pe director să-i ofere şi lui Vladimir un loc de lucru.

Munca pe care a prestat-o timp de aproximativ patru luni consta în pre­gătirea compostului pentru producerea ciupercilor. Lunar primea pentru lucrul efectuat un salariu în două tranşe a câte 1500-1600 de lei şi spune că ştie precis că banii nu erau trecuţi în documentele contabile.

 

Circumstanţele incidentului

 

Vladimir Guzun spune că, în ziua în care s-a întâmplat cea mai mare neno­rocire din viaţa sa, lucra ca de obicei la prepararea substratului pentru ciu­perci. Sarcina sa era să treacă paiele de câteva ori prin agregatul de mărunţit, până când obţinea o masă de dimensiu­nile necesare. Periodic trebuia să cureţe banda de transportare care se înfunda cu paie, iar în acea zi, mâna dreaptă cu care efectua operaţiunea i-a fost prinsă şi smulsă în totalitate mai jos de cot.

Vladimir susţine că întotdeauna agre­gatul se afla în funcţiune în timp ce el înlătura paiele care nimereau sub ban­da de transportare. Până atunci era su­pravegheat însă în permanenţă de către tatăl său, care era conştient de pericolul respectiv, iar în ziua accidentului se afla în concediu de boală.

 

Accidentul, tăinuit

 

Tatăl tânărului afirmă că accidentul nu a fost anunţat reprezentanţilor In­spectoratului de Stat al Muncii, la rugă­mintea proprietarului firmei. Acesta ar fi promis în acel moment că îl va asigura pe Vladimir cu un loc de muncă şi îi va procura o proteză care să-i înlocuiască mâna lipsă.

La spital, iar ulterior şi la poliţie, victima a declarat că şi-ar fi tăiat mâna acasă în timp ce lucra cu un ferestrău mecanic.

Medicii au încercat să-i coase la loc mâna, care a fost adusă separat într-o pungă de plastic odată cu pacientul, dar operaţia nu s-a încununat de succes. În consecinţă, lui Vladimir i-a fost atribui­tă invaliditate de gradul întâi, pe motiv de boală din copilărie.

 

Nu a mai revenit la muncă

 

Tânărul nu a mai putut reveni la lu­cru, deoarece angajatorul i-ar fi spus că nu are nici o funcţie care să i se potri­vească. Între timp, Vladimir, la îndem­nul apropiaţilor săi, a urmat cursuri de liftier, în speranţa că această specialitate este una solicitată şi din considerentul că ea corespunde condiţiei sale fizice.

Din 2012, de când a absolvit cursurile şi până în prezent, nu a mai reuşit să-şi găsească de lucru şi spune că de obicei nu era acceptat din cauza dizabilităţii sale.

Vladimir a sperat că fostul său anga­jator îi va procura proteza promisă, care îi va compensa o parte din funcţiile mâi­nii pierdute şi astfel va avea mai multe şanse de angajare în câmpul muncii. Directorul firmei în cauză l-a îndemnat, iniţial, să-şi caute o proteză care să i se potrivească, iar când a auzit care este preţul, a motivat că nu dispune de cei circa 28 de mii de euro, cât ar costa acest produs, a concretizat Vladimir Guzun.

 

Tatăl, concediat şi el

 

Tatăl tânărului a continuat să mun­cească la aceeaşi firmă până la începu­tul lunii curente, când a fost concediat fără să-i fie anunţat vreun temei pentru aceasta, deşi dispunea de un contract individual de muncă, semnat cu repre­zentanţii firmei respective.

Valentin Guzun precizează că şeful resurse umane i-a cerut să scrie cerere de demisie, iar el a refuzat. În aceste condiţii, angajatorul i-a cerut ulterior să revină la serviciu.

Bărbatul crede că există o legătură directă între concedierea sa şi acciden­tul în care i-a fost mutilat fiul. Potrivit lui, conducătorul firmei de producere a ciupercilor vrea să şteargă astfel orice urmă a acestui incident.

Valentin Guzun mai spune că nu ştia despre faptul că legislaţia naţională pre­vede unele garanţii pentru victimele ac­cidentelor de muncă. Astfel, el spune că acum este decis să demonstreze că bă­iatul său a suferit un astfel de accident, soldat cu pierderea parţială a capacităţii de muncă.

De menţionat că Vladimir Guzun pri­meşte în prezent o pensie de invalidita­te de 438 de lei lunar, după ce aceasta a fost majorată, acum două luni, de la 293 de lei, cât constituia anterior.

 

Nu vin să discute

 

În replică la acuzaţiile că nu şi-a ţinut promisiunile de a-i procura lui Vladimir proteză de mână şi a-l asigura cu un loc de muncă, Dmitri Muravschi, directorul „Cricova-Belingo”, a declarat că Valen­tin şi Vladimir Guzun nu au vrut să dis­cute problema cu el.

„De ce n-ar veni la mine să discute. În realitate, ei n-au vorbit cu mine. Să vină şi să analizăm normal lucrurile. Cred că vom rezolva totul”, a menţionat Dmitri Muravschi.

Angajatorul a dezvăluit că ar fi în­cercat să poarte o discuţie cu Valentin Guzun, dar aceasta nu s-ar fi soldat cu vreun rezultat.

Deşi, iniţial, a spus că nu vrea să co­munice cu cei doi foşti lucrători ai săi prin persoane terţe, mai târziu, antre­prenorul i-a spus corespondentului zia­rului „Vocea poporului” că, dacă va lua legătura cu aceştia, să le transmită că este gata să discute cu ei situaţia creată.

„Nu creez probleme nimănui şi nici gând nu am să o fac. Dacă pot să-i ajut, o voi face oricând şi ei cunosc acest lucru, aşa cum o ştiu toţi. Ei nu vor să discute cu mine, dar lasă să o facă şi atunci vom rezolva totul pe cale amiabilă”, a adău­gat Dmitri Muravschi.

 

Opinia sindicatelor

 

Gheorghe Burbulea, şef adjunct al In­spectoratului Muncii al Sindicatelor, a constatat că, în acest caz, accidentul de muncă nu a fost comunicat și cercetat în corespundere cu legislația în vigoare.

 

Este necesar ca tânărul să-şi ceară drepturile ce-i sunt garantate prin lege

 

În opinia sa, nenorocirea soldată cu invaliditate pe viață putea fi evitată. Pentru aceasta, legislaţia prevede efec­tuarea la locul de muncă a unor evalu­ări ale riscurilor profesionale, cu între­prinderea ulterioară de măsuri tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau minimalizarea impactului negativ asu­pra salariaților.

Totodată, lipsa sistemelor de avertiza­re și a ecranelor de protecție la mecanis­mele sau liniile tehnologice contravine normelor de securitate și face imposi­bilă asigurarea protecţiei salariaților la locul de muncă, a remarcat Gheorghe Burbulea.

Mai este de remarcat şi faptul că tâ­nărul nu a beneficiat de instruire în do­meniul securității și sănătății în muncă şi nu dispunea nici de pregătire profe­sională. În asemenea condiţii, pare a fi inevitabilă producerea acestui accident, iar consecinţele sunt deosebit de grave, mai ales că lucrătorul se afla abia la în­ceputul carierei sale profesionale.

Chiar și în situația existentă, este ne­cesar ca victima accidentului de muncă să adreseze o cerere pe numele angaja­torului pentru a solicita să-i fie asigu­rate drepturile ce îi sunt garantate de legislaţia naţională, a conchis Gheorghe Burbulea.